luni, 17 decembrie 2012

Casa Nopţii vol 1 - Recenzie.



M-am dat şi eu cu lumea. Am început să citesc Casa Nopţii şi când va apărea în librării ediţia de buzunar a Academiei Vampirilor o să o citesc şi pe ea( noroc cu Bravo! şi Bravo! Girl).
Ieri mi-am cumpărat şi volumul 2( întârziată, ştiu) şi tot ce pot comenta este despre primul volum.
Păi, ce să zic, nu e superb. Ideea da, e foarte bună, în schimb nu ştiu cine - ori traducătoarea ori scriitoarele - nu prea s-au chinuit la capitolul exprimare. Adică da, nu mă aşteptam să fie vreo Cella Serghi sau ceva, dar măcar acolo să se străduie măcar puţin. În fine, am văzut - din ce-am mai răsfoit şi eu - că în cartea a 2a e ceva mai bună exprimarea.
În schimb, ideea e superbă :3. Mi-a plăcut mult că ce m-a interesat pe mine cel mai mult, adică romantismul nu a fost unul din-acela uzual şi întâlnit în toate cărţile. Nu, a fost umbrit de alte aspecte şi nici nu m-am mai gândit: "Dar oare, Erik când mai apare şi el?".
Am întâlnit prezentă o prietenie puternică şi da, recunosc că mi-a fost ca un unguent pentru rănile pe care le am din cauza tot a prietenilor - adoscentă tipică, ce să mai -.-" -.
Dialogul a fost deosebit( cu mici excepţii) ceea ce a ridicat mult cartea în topul preferinţelor mele. N-am întâlnit replici de-lea pe care toţi americanii le folosesc.
Şi chiar şi acţiunea a fost specială. La început, când am auzit de Afrodita că-i pionul rău, m-am gândit imediat la telenovele şi la basme. Dar mă bucur că nu a dat atâtea bătăi de cat pe cât mă aşteptam să dea :)).
Ce mi s-a părut cam forţat a fost că eroina prea a fost eroină, dacă mă întelegeţi :)). Adică mai întai are şi privilegiul de a vorbi cu zeiţa Nyx, apoi are şi cercul colorat şi complet ceea ce e complet anormal faţă de ceilalţi novici, ajunge să constate că are şi o afinitate pentru toate cele 5 elemente şi apoi este şi Mare Preoteasă. Ca să nu mai spun că ajunge să fie cu "cel mai râvnit tip" de la Casa Nopţii.
Una peste alta a fost o carte bună, i-aş da un 8, pe o scară de la 1 la 10.Numai bună de citit în zilele ploiase şi mocirloase de iarnă, aşa cum sunt astea.
Eu am citit-o când am fost răcită cobză şi am lipsit vreo 2 zile de la şcoală. Cu o cană de ceai alături la pachet cu pachetul de şerveţele şi o pătură groasă cu care m-am învelit până la nas, mi s-a părut ziua perfectă în ciuda stării în care că aflam.
Cheers! ^^

2 comentarii:

  1. Suuupper!Şi eu am vrut să o citesc,dar ne-au dat de la şcoală o carte şi a trebuit să o amân.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mda, eu am o problemă cu cărţile pe care ni le dau să le cititm la şcoală. adică n-am nicio problemă cu ea atât timp cât nu mi se vorbeşte de ţărani. de aceea am ales să citesc în paralel o carte care-mi place mie şi una pe care o am de citit la şcoală. :D

      Ștergere