Fără somn şi chef.

Mă gândesc, într-o stare de contemplare absolută de-a mea de la 2 dimineaţa, ce-am făcut azi. De regulă, nu mă apuc să vă umplu vouă memoria şi-aşa umplută cu prostii de-ale şcoolii cu ce fac eu într-o zi obişnuită dar, poate din cauza orei, m-am gândit că ar fi cazul să mă plâng şi eu iar în masă.
Azi am făcut cu totul altceva decât am făcut toată vacanţa. În traducere liberă, am citit altă carte în afară de Moromeţii - de care nici nu vreau să aud până mâine azi la prânz când poate m-oi apuca iară de ea ca s-o termin odată -, am lălăit toată ziua rock - ascult rock, dar în combinaţie şi cu alte genuri (nu mă întebaţi de ce aşa, pentru că şi eu caut acelaşi răspuns), dar azi, spre surprinderea mea, numai rock am ascultat (de la vreme, cred) -, m-am uitat pe HBO la un film siropos şi sportiv de iarnă şi cu Chuck din GG ca protagonist - Ed nuştiucum (mi-e lene să caut pe Google) -, am ieşit afară - dacă nu ieşeam şi azi afară cred că mă ofileam de tot ţinând cont că n-am mai ieşit de mai bine de 2 săptămâni - şi atât.
Fără Supernatural şi fără Moromeţii. *.*
Nu mă înţelegeţi greşit, m-aş fi uitat la Supernatural, dar dacă apăsam butonul PLAY, apăsam totodată şi pe butonul imaginar al minţii mele care împrăştia automat în subconştientul meu întrebarea "Când termini Moromeţii?" aşa că azi am stat în banca mea, ca o fată cuminte ce sunt, fără astea 2 elemente absolut vitale ce m-au ţinut în viaţă toată vacanţa - bine, să nu mint, mai mult Suernatural m-a ţinut în viaţă -.
M-am apucat azi-noapte, după ce FINALLY mi-am făcut şi eu cont ca tot poporu' pe Skype, să citesc volumul 2 din Chimie Perfectă - Legile Atracţiei. Mărturisesc, nu-i tocmai genul meu romance-ul ăsta prea puţin tulbure, dar am zis că am nevoie de o rupere de rutină, acum, înainte de începerea şcolii. O să-i fac recenzie mâine cred că mai am puţin. :D

Apropo de şcoală, mă gândesc cu oroare că mă asteaptă c-o mutră mai acră decât a mea la vederea lui, un semestu aproape dublu decât cel sfârşit. o.O Dar, n-am să-mi plâng de milă acum că mai e o zi până la reînceperea şcolii că plânge sufletul meu şi pentru mine. În hohote chiar. Şi va continua să plângă şi să înjure până la vacanţa de Paşti - de care am să mă agăţ ca de ultima mea sursă de aer -.

Şi acum, o mică ruptură din lista mea cu melodii pentru "soul". O iubesc. Îi iubesc pe cei de la Nickelback, de fapt. Chad Kroeger e unul dintre cei mai expresivi artişti pe care îi ştiu. :3
Cheers! ^^