3 într-unu'.

Au trecu o mie de ani de când n-am mai deschis blogul meu propriu şi personal. Bine, nici pe al altora nu l-am mai deschis, dar asta-i altă poveste. 

Adevărul e că, după cum toţi ştiţi, a început şcoala şi asta mi-a tăiat automat vreo juma' de zi, ceea ce a dus şi la tăiarea chefului meu de a mai interacţiona cu populaţia virtuală.
Plus că a început Australin Open şi sunt numai ochi şi urechi acolo pentru că IUBESC TENISUL. Viaţa mea e tenisul, se ştie. Şi acum mă oftic că nu m-am mai dus la lecţiile de tenis. Probabil într-o zi voi face o postare în care să vorbesc numai şi despre tenis pentru că mă mănâncă buricele degeţelelor să vă umplu capul şi cu asta. Muahaha!
Să nu mai spun că mi-am luat Divergent şi sunt superultramegaobsedată după el? Nu, nu cred că e cazul. Cred că toată lumea care l-a cumpărat a ajuns la această concluzie. :D Abia aştept să-l termin ca să-i fac recenzia şi să-mi reamintesc toate fazele superbe din el.:3 Îmi place atât de mult încât ieri, am citit 180 de pagini din ea.






În fine, de fapt, am ales mai mult să fac postul ăsta să vă mulţumesc, vouă, tuturor că după o lună şi puţin de când mi-am deschis blogul sunt 14 followări şi aproape 900 de vizualizări. Asta înseamnă ceva pentru mine şi de aceea vă mulţumesc din suflet că urmăriţi aberaţiile mele. Vă mulţumesc că-mi faceţi ziua mai frumoasă prin comentariile voastre, vă mulţumesc pentru faptul că îmi saltă inima în sus când văd că încă unul s-a mai înscris acolo, la "Alătură-te" şi cel mai important, vă mulţumesc doar pentru că citiţi! <3 A, şi ca să nu uit al doilea lucru cel mai important, vă mulţumesc din suflet pentru motivaţia pe care mi-o oferiţi constant!:*

Iar la final am păstrat ce-i mai interesant - cât de cât - şi anume impresiile mele după primul semestru petrecut la liceu. Well, e bine. Mă simt mai... în largul meu, adică nu mai stau atât de încordată la şcoală sau când sunt cu colegii. Mi-am spus până la urmă să fiu eu însămi, în pielea mea şi să nu încerc să impresionez pe nimeni pentru că până la urmă cine mă place mă place aşa cum sunt şi nu aşa cum intuiesc eu că le-ar plăcea lor să fiu. Prin urmare, văd că-i mai bine aşa cum am procedat şi observ - sper să nu mi se pară doar - că clasa e mai... omogienizată.
În rest, totul e bine, societatea e la fel de "păguboasă" ca şi până acum, dar n-am să mă mai plâng aici, pe blog, pe tema asta pentru că zic că am aruncat cu destul noroi în ei. Deocamdată *evilface*!

Cheers! ^^
PS: Un început de semestru cât mai bun! :*